Poezia cu si fara rima

Cam acum o saptamana am mers la o lansare de carte a lui Nicolae Tzone, Andrei Velea si inca un scriitor al carei nume imi scapa pe moment.Dupa prezentare am zis sa sparg gheata cu o intrebare curioasa care nu cerea mai mult de o explicatie si poate o definitie. Intrebarea era "Se mai poate numi poezie, poezia fara rima?" Da stiu cu ce-mi mai bat si eu capul acum insa raspunsurile date si reactiile la aceasta intrebare cat si cele care au mai urmat tot legate de acest subiect, m-au facut sa fiu si mai incapatanat si daca nu am reusit sa ma explic la acea intrunire am sa incerc sa o fac aici.
Cand auzim termenul, cuvantul "poezie" cu totii ne gandim la versuri care rimeaza, care au o anumita muzicalitate, nu ne gandim la vers alb care din cate am vazut la lansarea respectiva, care e mai lung care e mai scurt, pur si simplu nu respecta nicio regula. Sa fac poate si o comparatie rautacioasa, poezia fara rima e ca femeia care arata angelic insa cu un chip barbar.Tot ce am vrut si vreau e ca poezie fara rima sa nu se mai numeasca poezie ar putea foarte bine sa se numeasca "proezie" (proza + poezie, pentru cine nu s-a prins) sa se faca o distinctie clara intre una si alta prin denumiri diferite. Poate ceea ce spun eu suna ca si cum as purta ochelari de cal, insa repet, nu neg posibilitatile estetice ale unei poezii fara rima insa neg denumirea acesteia ca fiind poezie. Nu e vorba de a fi sau a nu fi traditionalist, e vorba de a se face o diferenta clara intre cele doua, ca nu sta nimeni sa-ti zica, "aceasta poezie are rima, aceasta poezie nu are rima".