Am contemplat moartea, nu o data, nu de doua ori ci mai degraba de N ori, nu stiu de ce, cum am lasat de inteles, asta se intampla de ceva timp, chiar de cand eram copil.Aveam un mod ciudat de a ma adormi, altii lasau o lumina aprinsa, altii ascultau povesti, iar eu eram in lumea mea si ma gandeam cum ar fi sa fie sfarsitul lumii, ce s-ar intampla cu parintii mei, ce s-ar intampla cu mine, cu lumea, cum mi-as cauta eu parintii printre daramaturi, intr-un final insa ma alinam cu gandul Dumnezeu nu ar lasa sa se intample asa ceva, pentru ca asa cum ziceam eram copil. Pe masura ce am crescut nu m-am mai gandit la un dezastru natural, incepeam sa-mi imaginez cum ar fi sa mor eu si ce s-ar intampla cu ceilalti, cum ar reactiona si ce ar zice.Presupun ca macar o data in viata cu totii ne-am imaginat propria inmormantare, sau poate doar eu. Iar in ultimul timp chiar incerc sa justific intr-un fel sau altul suicidul.Da, bine, e o lasitate, asta discutati in comentarii daca vreti, dar oricum as da-o totul s-ar rezolva pentru mine, cei care raman in urma is problema.Personal, eu as fi okay, chiar daca as fi mort. Se pune totusi problema sufletului, care din nou e o problema delicata, daca avem asa ceva sau nu, daca exista rai sau iad, unde ar ajunge sufletul meu teoretic si ce s-ar intampla acolo.Sunt foarte multe intrebari si raspunsuri cam zero, e pacat ca nimeni nu s-a intors sa povesteasca.Tot ce avem e o carte sfanta si aia la randul ei scrisa de oameni care, deh, aveau harul lui Dumnezeu, care are nenumarate traduceri si multe s-au pierdut, biblia devenind intr-un final doar un ghid de moralitate, de buna purtare, lucruri pe care si parintii nostri ni le invata.Dupa cum vedeti, suicidul s-ar justifica pana la urma, macar am afla adevarul, ce exista dupa moarte, ce ne asteapta, si poate am afla si rostul nostru pe pamant.Urasc faptul ca sunt uman, atatea sentimente imbuteliate intr-o sticluta care e pe cale sa explodeze, frustrari, dezamagiri, cum reusesc altii sa mearga mai departe nu-mi dau seama, caci eu merg inainte din inertie.Impins la vale astept sa ma lovesc de zid care poate e in final scopul meu, pentru ca nu simt ca am asa ceva, niciun rost, prea des dau cu stangul in dreptul ca sa mai ma pot ridica dupa ce ma impiedic, sa nu mai vorbim si de faptul ca pe masura ce inaintam in varsta nevoile sunt din ce in ce mai mari, modalitati prin a satisface acele nevoi sunt putine, oportunitatile mici, nici nu stii cand trece sansa pe langa tine si te trezesti la 50-60 de ani inca muncind pentru un salariu de mizerie, si o pensie de cacat, ca sa te bucuri de..., de ce te poti bucura la asa o varsta, de baiatul sau fata ta, de nepoti?Cand tu habar nu ai cum si de ce ai ajuns unde ai ajuns cum te poti bucura de ceva? Reluand, in afara de biblie, ce mai avem? Mituri, zvonuri, vorbe din batrani care fac exact cat aia care le-au inceput, absolut nimic, a da te fac sa traiesti in frica, daca esti un om cu frica lui Dumnezeu, daca nu ajungi sa fi un nenorocit sau poate totusi esti unic pentru ca ai reusit sa spargi tiparul, ca esti diferit.Poate ca asta-mi doresc sa fiu diferit, dar cum pot eu sa fiu diferit, cand pe pamant sunt vreo 7 miliarde de oameni?Sa nu ne amagim, nimeni nu-i special, ce esti, ce ai facut si ce vei face , au fost, si au facut si vor face si altii, deci pointless, absolutly pointless. Nu reusesc sa gasesc un scop, o idee, orice mic gand, orice mica speranta asa avea se naruie, pentru ca nu ma simt si poate nu sunt atat de puternic incat sa duc pana la capat si mai repet inca o data n-am fost, nu sunt si nici nu voi fi rabdator.Rabdarea nu-mi sta in caracter, nu se poate sa-mi dai cate un fir de nisip pe an si sa ma bucur de castel cand mai am un pic si ma ingrop in el.Chiar nu vi se pare monotona viata de loc? Sa te nasti, sa inveti un sfert din viata, sa muncesti restul vietii, te casatoresti, faci copilasi, mai aduci o viata pe acest pamant sa indure greutati si-ti ingreunezi si tie viata cand vezi ca nu-i poti oferi totul si poate iti plange in brate ca poate mami nu mai e sau poate tati e un dobitoc, ce viata ar avea, ce ar deveni? Presupun ca sunt vreo cativa care-mi vor spune: "Sa nu stii, asta-i frumusetea vietii", noh, uite ca eu vreau sa stiu, nu-mi place sa traiesc in nestire, sa traiesc fara siguranta. Mai discutam despre cei lasati in urma in cazul in care intr-o familie ar avea loc o sinucidere, pai, ce te mai doare, ce suferinta, ca pentru tine nu mai e, iar pentru cei lasati in urma, eventual isi vor continua vietile, isi vor aduce aminte ocazional de cel ce s-a dus, poate cu drag, poate cu ura ca a facut fapta, insa dupa cum se vede si din ce stim, tu nu ai sa stii nimic, nu ai sa vezi nimic, nu ai sa simti nimic, poate sufletul tau va fi torturat in iad, dar totodata din cate tin minte, nici in rai, nici in iad nu ajungi cu trupul ca sa simti durere fizica, asa ca, nu-mi pot imagina un suflet suferind.Daca e sa o luam chimic tot ceea ce simtim este transmis de creier catre corp cu ajutorul unor substante, deci unde e misticul, unde "magia" fiintei umane? Suntem niste masinarii defecte, macar animalele isi stiu scopul, sa manance si sa fie mancate si desigur sa se inmulteasca, la o adica si noi suntem animale si facem cam aceleasi lucruri, ne deosebesc oare niste sentimente de animale care uneori par a fi mai umane decat oamenii?Surasul unui copil te face sa zambesti, iti provoaca niste reactii de simpatie, dar totodata si un pui de un animal oarecare provoaca aceleasi sentimente, sau poate o fi acea nevoie de a lasa ceva in urma care sa-si aduca aminte de tine, ceva de care in sfarsit sa fi mandru, sa nu fie un alt esesc in viata ta ca restul ideilor si gandurilor ce le-ai avut, sa nu ajungi pe marginea prapastiei si sa te arunci pentru ca traiesti pentru ceva, poate.Realitatea ce o descriu e si a voastra, doar ca refuzati sa o vedeti, trageti obloanele si mergeti inainte, insa Iona a vazut ca nu exista eliberare decat in moarte si personal consider sinuciderea un act de curaj, nu de lasitate, motivele insa pot fi uneori stupide si lipsite de sens, sa o faci pentru ca vrei un raspuns, bine, sa o faci pentru ca erai beat si nu ti ai pus nicio intrebare inainte de a o face, nu, nu e bine.Neputinta nu omoara deodata, ci incet, te face sa aluneci intr-o stare de nepasare si ce se intampla se intampla si tot ea te poate face sa iti pui streangul la gat din senin, fara avertisment pentru ceilalti, pentru ca intr-un final ajungem sa realizam ca suntem neputinciosi si recurgem la acest act final dintr-o piesa de teatru scrisa de un scenarist lipsit de idei marete, ce trebuie mereu sa-ti puna cate ceva in carca pentru ca spectacolul sa continue, niciodata sa nu poti sta pe loc si sa privesti apusul.Sa traiesti ca o dezamagire pentru toti din jurul tau sau sa mori si sa-i faci sa le para rau ca nu te-au lasat in pace?Da au incercat sa te sfatuiasca, dar din pacate te influenteaza si ajungi ca decizia sa nu mai fie a ta ci a tot a lor, ajungi sa fi tu o copie a ceva ce ei n-au reusit sa fie, in loc sa inveti din greselile tale inveti tot din greselile lor pe care le faci si tu la randul tau, pentru ca nu se schimba multe de la o generatie la alta, probleme si idei se duc sau revin, nimic mai mult, e inscris in ADN-ul nostru daca e sa fim conducatori sau sa fim condusi, daca e sa fim revolutionari sau niste oi ce se multumesc cu bomboane. Daca e sa mai filozofam un pic, fericirea e ca o bomboana, buna la gust, dar care se termina repede si-ti lasa o senzatie de placere pe moment, iar nefericirea e ca o durere de masea, stii ce te doare stii cum se poate rezolva, dar stai si astepti gandindu-te ca poate trece de la sine. E ciudat cum nefericirea survine dupa fericire, pentru ca nimic nu dureaza si sa traim din amintiri, nu-mi convine, totul sau nimic, e urat sa te afli la mijloc, sa oscilezi, sa nu stii in ce directie o iei.
Mai am multe de zis insa nu acum, dar tot aici, data viitoare nu voi mai scrie, voi vorbi si cine vrea sa asculte
sa dea play cine nu, X.
