Regrete

Viata noastra pana la un anumit punct reprezinta o suma de intamplari, coincidente si asa mai departe, insa ce faci cand iti urasti trecutul si iti e frica de ceea ce va fi? E o intrebare legitima considerand ca trecutul iti formeaza viitorul, iar persoanele ce te inconjoara te formeaza pe tine ca om.Acum trebuie sa o spunem ca trecutul inseamna si regrete si o intrebare care ma bate pe umar e cum scapam de regrete? Pentru ca ne trag in jos, ne tin in gaura aia neagra pe a carei margine stam si ne clatinam ba in fata ba in spate la un moment dat.In loc sa ma gandesc la ceva mai optimist eu ma gandesc la regrete si imi e frica deoarece ele se transforma in frustrari si aceste frustrari le porti cu tine in viata si cand se aduna, ori cedezi ori dai frau liber furiei si te razbuni pe niste oameni care ti-au fost mereu alaturi.Imi e frica de ce voi deveni, parca merg pe aceiasi carare, cateva abateri de la cale insa finalul pare inevitabil.As vrea sa scap, sa fug, dar cine te primeste cine te ajuta si oare nu e decat iarasi, doar o deviere de la cursul natural care mi-a fost deja stabilit?
Ma uit in jur si parca vad doar oameni fericiti sau cel putin multumiti, isi traiesc viata isi vad de ale lor, nu se gandesc ce e maine, pur si simplu traiesc, pare simplu, dar mie imi e asa de greu, asa as vrea sa ma feresc de viitor, sa-l fentez, sa fac ceva ce altii n-au facut, sa incep o viata noua.As vrea sa las totul in urma si totodata as vrea inainte de toate, sa le zic la toti si toate ce am de zis si ar fi perfect daca ar fi fara remuscari, pentru ca nu sunt eu vinovat de comportamentul lor, nu , chiar nu sunt, comportamentul meu a fost si este rezultatul actiunilor si decizilor lor asupra vietii mele, ca am fost prost si n-am stiut sa zic NU cand trebuia, nu am stiu sa fiu ferm, iar acum suport consecintele, recunosc, poate sunt vinovat ca am avut incredere in oameni, am avut incredere ca va fi bine.Incep sa cred ca mai bine ai incredere intr-un strain ca deh, de ce ti-ar vrea ala raul, doar nu are legatura cu tine, nu castiga nimic daca iti face tie rau, sau poate ca toti oameni au o urma de rautate si fara sa vrea iese la iveala.
Nu stiu ce sa mai cred, insa cert e ca nu-s unde vreau eu, dar oricum nu stiu ce vreau asa ca tot e bine, nu?Iar viitorul, nu , nu suna bine.

Moarte si... altele...

Am contemplat moartea, nu o data, nu de doua ori ci mai degraba de N ori, nu stiu de ce, cum am lasat de inteles, asta se intampla de ceva timp, chiar de cand eram copil.Aveam un mod ciudat de a ma adormi, altii lasau o lumina aprinsa, altii ascultau povesti, iar eu eram in lumea mea si ma gandeam cum ar fi sa fie sfarsitul lumii, ce s-ar intampla cu parintii mei, ce s-ar intampla cu mine, cu lumea, cum mi-as cauta eu parintii printre daramaturi, intr-un final insa ma alinam cu gandul Dumnezeu nu ar lasa sa se intample asa ceva, pentru ca asa cum ziceam eram copil. Pe masura ce am crescut nu m-am mai gandit la un dezastru natural, incepeam sa-mi imaginez cum ar fi sa mor eu si ce s-ar intampla cu ceilalti, cum ar reactiona si ce ar zice.Presupun ca macar o data in viata cu totii ne-am imaginat propria inmormantare, sau poate doar eu. Iar in ultimul timp chiar incerc sa justific intr-un fel sau altul suicidul.Da, bine, e o lasitate, asta discutati in comentarii daca vreti, dar oricum as da-o totul s-ar rezolva pentru mine, cei care raman in urma is problema.Personal, eu as fi okay, chiar daca as fi mort. Se pune totusi problema sufletului, care din nou e o problema delicata, daca avem asa ceva sau nu, daca exista rai sau iad, unde ar ajunge sufletul meu teoretic si ce s-ar intampla acolo.Sunt foarte multe intrebari si raspunsuri cam zero, e pacat ca nimeni nu s-a intors sa povesteasca.Tot ce avem e o carte sfanta si aia la randul ei scrisa de oameni care, deh, aveau harul lui Dumnezeu, care are nenumarate traduceri si multe s-au pierdut, biblia devenind intr-un final doar un ghid de moralitate, de buna purtare, lucruri pe care si parintii nostri ni le invata.Dupa cum vedeti, suicidul s-ar justifica pana la urma, macar am afla adevarul, ce exista dupa moarte, ce ne asteapta, si poate am afla si rostul nostru pe pamant.Urasc faptul ca sunt uman, atatea sentimente imbuteliate intr-o sticluta care e pe cale sa explodeze, frustrari, dezamagiri, cum reusesc altii sa mearga mai departe nu-mi dau seama, caci eu merg inainte din inertie.Impins la vale astept sa ma lovesc de zid care poate e in final scopul meu, pentru ca nu simt ca am asa ceva, niciun rost, prea des dau cu stangul in dreptul ca sa mai ma pot ridica dupa ce ma impiedic, sa nu mai vorbim si de faptul ca pe masura ce inaintam in varsta nevoile sunt din ce in ce mai mari, modalitati prin a satisface acele nevoi sunt putine, oportunitatile mici, nici nu stii cand trece sansa pe langa tine si te trezesti la 50-60 de ani inca muncind pentru un salariu de mizerie, si o pensie de cacat, ca sa te bucuri de..., de ce te poti bucura la asa o varsta, de baiatul sau fata ta, de nepoti?Cand tu habar nu ai cum si de ce ai ajuns unde ai ajuns cum te poti bucura de ceva? Reluand, in afara de biblie, ce mai avem? Mituri, zvonuri, vorbe din batrani care fac exact cat aia care le-au inceput, absolut nimic, a da te fac sa traiesti in frica, daca esti un om cu frica lui Dumnezeu, daca nu ajungi sa fi un nenorocit sau poate totusi esti unic pentru ca ai reusit sa spargi tiparul, ca esti diferit.Poate ca asta-mi doresc sa fiu diferit, dar cum pot eu sa fiu diferit, cand pe pamant sunt vreo 7 miliarde de oameni?Sa nu ne amagim, nimeni nu-i special, ce esti, ce ai facut si ce vei face , au fost, si au facut si vor face si altii, deci pointless, absolutly pointless. Nu reusesc sa gasesc un scop, o idee, orice mic gand, orice mica speranta asa avea se naruie, pentru ca nu ma simt si poate nu sunt atat de puternic incat sa duc pana la capat si mai repet inca o data n-am fost, nu sunt si nici nu voi fi rabdator.Rabdarea nu-mi sta in caracter, nu se poate sa-mi dai cate un fir de nisip pe an si sa ma bucur de castel cand mai am un pic si ma ingrop in el.Chiar nu vi se pare monotona viata de loc? Sa te nasti, sa inveti un sfert din viata, sa muncesti restul vietii, te casatoresti, faci copilasi, mai aduci o viata pe acest pamant sa indure greutati si-ti ingreunezi si tie viata cand vezi ca nu-i poti oferi totul si poate iti plange in brate ca poate mami nu mai e sau poate tati e un dobitoc, ce viata ar avea, ce ar deveni? Presupun ca sunt vreo cativa care-mi vor spune: "Sa nu stii, asta-i frumusetea vietii", noh, uite ca eu vreau sa stiu, nu-mi place sa traiesc in nestire, sa traiesc fara siguranta. Mai discutam despre cei lasati in urma in cazul in care intr-o familie ar avea loc o sinucidere, pai, ce te mai doare, ce suferinta, ca pentru tine nu mai e, iar pentru cei lasati in urma, eventual isi vor continua vietile, isi vor aduce aminte ocazional de cel ce s-a dus, poate cu drag, poate cu ura ca a facut fapta, insa dupa cum se vede si din ce stim, tu nu ai sa stii nimic, nu ai sa vezi nimic, nu ai sa simti nimic, poate sufletul tau va fi torturat in iad, dar totodata din cate tin minte, nici in rai, nici in iad nu ajungi cu trupul ca sa simti durere fizica, asa ca, nu-mi pot imagina un suflet suferind.Daca e sa o luam chimic tot ceea ce simtim este transmis de creier catre corp cu ajutorul unor substante, deci unde e misticul, unde "magia" fiintei umane? Suntem niste masinarii defecte, macar animalele isi stiu scopul, sa manance si sa fie mancate si desigur sa se inmulteasca, la o adica si noi suntem animale si facem cam aceleasi lucruri, ne deosebesc oare niste sentimente de animale care uneori par a fi mai umane decat oamenii?Surasul unui copil te face sa zambesti, iti provoaca niste reactii de simpatie, dar totodata si un pui de un animal oarecare provoaca aceleasi sentimente, sau poate o fi acea nevoie de a lasa ceva in urma care sa-si aduca aminte de tine, ceva de care in sfarsit sa fi mandru, sa nu fie un alt esesc in viata ta ca restul ideilor si gandurilor ce le-ai avut, sa nu ajungi pe marginea prapastiei si sa te arunci pentru ca traiesti pentru ceva, poate.Realitatea ce o descriu e si a voastra, doar ca refuzati sa o vedeti, trageti obloanele si mergeti inainte, insa Iona a vazut ca nu exista eliberare decat in moarte si personal consider sinuciderea un act de curaj, nu de lasitate, motivele insa pot fi uneori stupide si lipsite de sens, sa o faci pentru ca vrei un raspuns, bine, sa o faci pentru ca erai beat si nu ti ai pus nicio intrebare inainte de a o face, nu, nu e bine.Neputinta nu omoara deodata, ci incet, te face sa aluneci intr-o stare de nepasare si ce se intampla se intampla si tot ea te poate face sa iti pui streangul la gat din senin, fara avertisment pentru ceilalti, pentru ca intr-un final ajungem sa realizam ca suntem neputinciosi si recurgem la acest act final dintr-o piesa de teatru scrisa de un scenarist lipsit de idei marete, ce trebuie mereu sa-ti puna cate ceva in carca pentru ca spectacolul sa continue, niciodata sa nu poti sta pe loc si sa privesti apusul.Sa traiesti ca o dezamagire pentru toti din jurul tau sau sa mori si sa-i faci sa le para rau ca nu te-au lasat in pace?Da au incercat sa te sfatuiasca, dar din pacate te influenteaza si ajungi ca decizia sa nu mai fie a ta ci a tot a lor, ajungi sa fi tu o copie a ceva ce ei n-au reusit sa fie, in loc sa inveti din greselile tale inveti tot din greselile lor pe care le faci si tu la randul tau, pentru ca nu se schimba multe de la o generatie la alta, probleme si idei se duc sau revin, nimic mai mult, e inscris in ADN-ul nostru daca e sa fim conducatori sau sa fim condusi, daca e sa fim revolutionari sau niste oi ce se multumesc cu bomboane. Daca e sa mai filozofam un pic, fericirea e ca o bomboana, buna la gust, dar care se termina repede si-ti lasa o senzatie de placere pe moment, iar nefericirea e ca o durere de masea, stii ce te doare stii cum se poate rezolva, dar stai si astepti gandindu-te ca poate trece de la sine. E ciudat cum nefericirea survine dupa fericire, pentru ca nimic nu dureaza si sa traim din amintiri, nu-mi convine, totul sau nimic, e urat sa te afli la mijloc, sa oscilezi, sa nu stii in ce directie o iei.

Mai am multe de zis insa nu acum, dar tot aici, data viitoare nu voi mai scrie, voi vorbi si cine vrea sa asculte
 sa dea play cine nu, X.

Moralitate,etica... si altele

Ma tot sacaiesc aceste cuvinte, moralitate, etica poate si idealism, mai ales dupa ce am citit un pic dramaturgia lui Camil Petrescu.Ce vreau sa discut sunt nuantele vietii, se pare ca oricat ai incerca, oricat de idealist ai vrea sa fi, nu exista doar negru si alb, la o adica si paleta de culori ne spune asta, exista negru mai deschis, exista gri si asa mai departe, probabil am trai mai frumos daca am vedea totul "gri", fara sa cadem in extreme. But I digress , sa luam un exemplu teoretic, daca o persoana(oricare ar fi ea,barbat sau femeie), de-a lungul vietii ar fi fost o persoana cu o viata exemplara, care niciodata nu a facut rau si mereu a ajutat, insa pentru un moment s-a "ratacit" si a facut ceva grav, a batut pe cineva, a violat pe cineva sau si mai grav a ucis o prostituata sau un "prostituat" (ca sa nu discriminez) si asta doar asa ca idee, totusi ca decizia sa fie si mai grea, imaginati-va ca acea persoana a salvat, nu stiu, un numar impresionabil de persoane, ca face munca de caritate prin Africa sau ajuta batranelele sa treaca strada.Daca s-ar afla de "ratacirea" acelei persoane, s-ar merita sa fie judecata, inchisa sau chiar ucisa, chiar daca ar exista posibilitatea de a mai ajuta un N numar de persoane in viitor?Din punctul meu de vedere, well, nu am un punct de vedere, habar nu am ce sa cred, ma tot gandesc la un citat dintr-un film de duzina al carei nume imi scapa, "ucide o persoana si esti numit un criminal, ucide milioane si esti numit erou".Unde e moralitatea si etica atunci cand e vorba de razboi? Asa de slabi suntem incat sa ne lasam manipulati de acei oameni mici care "conduc" o tara?Daca am refuza cu totii sa luptam, sa mergem la razboi sunt sigur ca conducatorii nostri ar gasi o cale de mijloc fara varsare de sange.Dar totodata nu pot judeca, pentru ca setea de razbunare a omului e instinctuala(cred) si daca se simte amenintat sau ceva drag ii este luat, singurul raspuns pe care-l gaseste e violenta.Apropo, nu sunt hippy, discutam si noi niste chestii teoretice, cine stie cum as reactiona eu daca as fi, sa zicem, in locul unei persoane care a pierdut pe cineva drag in atacurile de la 9/11, poate ca as fi de acord ca americanii sa intre cu forta in Irak, Afganistan pentru a le duce "democratie". La o adica sa ne gandim de ce acele atentate au avut loc(daca au fost cu adevarat gandite de AL QAEDA), vroiau si ei sa fie lasati in pace, sa-si duca viata cum stiu, cum au fost invatati. Ne credem civilizati si invinovatim alte culturi pentru obiceiurile care le au, insa nici cultura noastra care e considerata normala, nu e lipsita de defecte.
Ce a mai ramas de spus?Multe, dar n-am chef, va zic sincer, chiar nu am chef, nu stiu cum se face, dar inainte de a adormi, imi vin niste ganduri si idei chiar okay, dar cand ma apuc de scris d-abia scot doua, trei idei, asa ca de acum voi fi un pic mai nocturn si ma apuc de scris cand ma apuca.

Feel free to comment.

The following

The following, un serial recomandat cu caldura de catre prietena mea, probabil a fost vrajita de faptul ca este implicata opera lui Poe, insa am cateva probleme cu acest serial, avand in vedere ca mi-am pierdut ani din viata vizionand filme si mai apoi seriale de tot genul, nu prea reusesc sa vad mari urme de originalitate in acest serial. In primul rand este un serial criminalistic de genul celor ca The mentalist, Criminal minds  si asa mai departe. Motivul pentru care am mentionat The mentalist este pentru ca mi se pare asemanator, dar in acelasi timp diferit, parca scenaristul ar fi zis hai sa facem o copie dupa The mentalist, dar opus si zic asta deoarece ambele seriale au un criminal in serie cu puternice legaturi Red John (The mentalist), Joe Carroll, diferenta, unul e ascuns, iar celalalt nu prea. Ambii sunt vazuti ca niste conducatori ai unui cult, diferenta e ca cei ce-l urmeaza pe Red John sunt oameni inteligenti, pe cand cei care fac parte din grupul lui Joe Carroll sunt niste idioti parerea mea, niste omuleti fara viata de niciun fel, care se lasa usor manipulati si transpun in viata reala ceea ce a scris si a gandit Edgar Allan Poe.Sa continuam, atat Red John cat si Joe Carroll au pe urmele lor oameni care s-au retras ori nici n-au facut parte din politie vreodata, ambii sunt carismatici si inteligenti, diferenta e ca unul e calm si rezolva lucrurile cu tact, pe cand celalalt rezolva lucrurile cu nervi si graba. Cei doi criminali in serie sunt desigur genii, si-si rezolva probleme si setea de razbunare si crima prin altii, puteti urmari serialele in paralel si sa va faceti o idee, insa ca o concluzie nu cred ca The following va rezista prea mult deoarece la ei antagonistul este deja prins, adica sa faci vreo 5 sezoane in care "eroul" incearca sa-i prinda pe toti din cultul lui Joe, nu stiu nu m-as uita, dar asta e doar parerea mea, la  o adica ce personaje principale pot nascoci care sa depaseasca nebunia si inteligenta lui Joe Carroll, serialul acum se bazeaza mai mult pe o vanatoare de oameni care urmeaza un anume plan intocmit de catre criminal.

Poezia cu si fara rima

Cam acum o saptamana am mers la o lansare de carte a lui Nicolae Tzone, Andrei Velea si inca un scriitor al carei nume imi scapa pe moment.Dupa prezentare am zis sa sparg gheata cu o intrebare curioasa care nu cerea mai mult de o explicatie si poate o definitie. Intrebarea era "Se mai poate numi poezie, poezia fara rima?" Da stiu cu ce-mi mai bat si eu capul acum insa raspunsurile date si reactiile la aceasta intrebare cat si cele care au mai urmat tot legate de acest subiect, m-au facut sa fiu si mai incapatanat si daca nu am reusit sa ma explic la acea intrunire am sa incerc sa o fac aici.
Cand auzim termenul, cuvantul "poezie" cu totii ne gandim la versuri care rimeaza, care au o anumita muzicalitate, nu ne gandim la vers alb care din cate am vazut la lansarea respectiva, care e mai lung care e mai scurt, pur si simplu nu respecta nicio regula. Sa fac poate si o comparatie rautacioasa, poezia fara rima e ca femeia care arata angelic insa cu un chip barbar.Tot ce am vrut si vreau e ca poezie fara rima sa nu se mai numeasca poezie ar putea foarte bine sa se numeasca "proezie" (proza + poezie, pentru cine nu s-a prins) sa se faca o distinctie clara intre una si alta prin denumiri diferite. Poate ceea ce spun eu suna ca si cum as purta ochelari de cal, insa repet, nu neg posibilitatile estetice ale unei poezii fara rima insa neg denumirea acesteia ca fiind poezie. Nu e vorba de a fi sau a nu fi traditionalist, e vorba de a se face o diferenta clara intre cele doua, ca nu sta nimeni sa-ti zica, "aceasta poezie are rima, aceasta poezie nu are rima".